A.R.S.P.A.C.

Drepneaua neagră este o pasăre migratoare sălbatică ocrotită de lege!

Această Iniţiativă a luat naştere in ianuarie 2011 ,ca urmare a nevoii reale de a ajuta această minunată zburătoare, de a o face cunoscută , astfel de a nu rămâne doar o specie prezentă numai în cărţile de specialitate sau doar in treacat.

A început prin colaborarea cu U. Tigges , www.commonswift.org, pentru traducerea unor părţi esenţiale în română pentru cel care se confruntă cu găsirea unei astfel de păsări, ca pentru apoi să simţim nevoia să spunem mai multe, lucru care s-a concretizat în blogul http://omulcuduhdebufnita.blogspot.com/, cu articolele "Drepneaua neagră", "Drepnea neagră imagini", "2 familii diferite", "Drepneaua neagră şi nu numai ", "Caz recuperare si eliberare pui drepnea neagra vara 2010".

Şi totuşi nici asta nu părea de ajuns, luând pulsul cazurilor întâlnite pe diverse forumuri am hotărât că este timpul să ne adunăm puterile şi să concretizăm ceea ce ştim şi am studiat despre această specie .Suntem astfel primii care au oferit posibilitatea ca această specie să fie mai bine cunoscută, în spaţiul internetului şi în limba română (exista la data la care am început , proiectul SpringAlive , în cadrul SOR, de monitorizare a unor specii, printre care şi drepneaua neagră precum şi informaţii despre specie în cadrul Milvus, asociaţie care s-a ocupat şi cu reabilitarea acestei specii).

Astfel s-a născut Iniţiativa ''Drepneaua Neagră România'', în cadrul Fundaţiei de mediu D.S.M.S România, departament care se ocupă cu popularizarea speciei, reabilitarea păsărilor adulte sau tinere găsite, împărtăşirea informaţiilor cu voi , cei care iubiţi păsările şi încercaţi să le ajutaţi, departament transferat din data de 19.03.2012 în cadrul A.R.S.P.A.C, care preia toată activitatea şi istoricul activităţii de la Fundaţia D.S.M.S.R.
.Si, incetul cu incetul, cu obișnuirea ideii de implicare in conservarea lor, si oferirea de locuri de cuibărit , de cuiburi externe sau interne special gândite și proiectate pentru această specie, costurile acestor cuiburi artificiale fiind modice, fără a modifica aspectul clădirii.

Mulți vă veţi întreba de ce trebuie să ne implicăm în protejarea lor , de ce să nu lăsăm natura să-şi urmeze cursul firesc?

De vreme ce ne ferim de insectele nesuferite cu ajutorul unor substanţe care aparent nu ar dăuna sănătăţii noastre, nu realizăm că avem deja soluţie naturală la stăpânirea lor prin numărul de păsări insectivore care ne populează cerul.Dacă aceste substanţe au efecte negative asupra păsărilor, în mod firesc au aceleaşi efecte asupra noastră, efecte care se văd în timp.

De ce să le asigurăm locuri de cuibărit din moment ce sunt specii sălbatice? Pentru că sunt alături de noi de atâta timp, adaptându-se la aşezările umane, dar de la o vreme le alungăm de lângă noi, le închidem accesul la locurile găsite pentru cuibărit, şi astfel au devenit din specie cu populaţie stabilă, specie în declin.

Aşadar trebuie într-un fel să reechilibrăm lucrurile , şi ce este mai minunat decât să le avem aproape, nu numai drepnelele negre, ci şi celelalte specii de păsări, bucurându-ne de bogăţia şi diversitatea mediului în care trăim.

Mulţumim astfel oamenilor minunaţi care ne-au ajutat să punem bazele acestui proiect cu materiale , fotografii : Ulrich Tigges (Commonswift Worldwide), Christiane Haupt (DGfM Germany), Edward Mayer (Swift Conservation), Amnonn Hahn (Friends of the Swifts, Israel) , Amir Ben Dov (Israel) şi atâtor pasionaţi de viaţa sălbatică.