Cazare
Fiecare cutie de cazare este gândită pentru nevoile fiecărei drepnea – pacient. În cazul adulților aceștia sunt cazați în perechi, în cazul exemplarelor tinere (pui sau juvenili) aceștia sunt cazați în număr mai mare, maxim patru în cazul exemplarelor care nu necesită sau au trecut de perioada de îngrijiri intensive. În cutii ‘’mobilierul’’ este adaptat conform vârstei și nevoilor acestor pacienți delicați.
Cutiile de cazare sunt dezinfectate periodic; dedesubtul așternuturilor de hârtie prosop de bucătărie fără miros sunt așezate prosoape de bumbac care se schimbă periodic, iar orice textile folosite în cutiile de cazare sunt spălate zilnic și schimbate zilnic! Hârtia prosop de bucătărie fără miros este schimbată foarte des de-a lungul zilei.
Foto saci hârtie folosită, după prima tură de hrănire și schimbat textile pentru ziua respectivă
Fiecare cutie este prevăzută cu pensă/pense anatomice pentru hrănire, pe fiecare cutie este lipit cardul pacientului respectiv cu informații generale (număr intrare, dată, localitatea în care a fost găsit, numele provizoriu dat, etc).
În afară de cutiile de cazare propriu-zise, mai sunt și cutiile de tranzit folosite la ora de hrănit, ora de training, transport eliberare. Totul este gândit pentru fluidizarea activității de reabilitare; în timpul orelor de hrănit drepnelele sunt luate din cutiile lor și cazate în cutiile de tranzit, iar în pauza între hrăniri (există o pauză între hrăniri, cantitatea de greieri necesară la o masă, la o hrănire, nu se administrează dintr-o dată, ci în două, trei porții), cutiile de cazare propriu-zise rămase astfel goale sunt curățate, hârtia prosop de bucătărie fiind înlocuită cu un așternut nou.
Cutiile pentru intensivi sunt incălzite cu ajutorul warm-pad-urilor sau snuggle safe-urilor, utilizate pentru pacienții în stare critică aflați la îngrijire intensivă.
În cutiile pentru intensivi exemplare tinere, pui sau juvenili, sunt cazate mai multe în primele zile de la admisie, urmând ca în funcție de gradul de recuperare să fie cazate și repartizate în număr mai mic în cutii normale.
Textilele mai viu colorate nu sunt folosite pentru aspect ci din rațiuni practice – sunt din materiale mai moi, căci un exemplar în stare critică nu își poate menține singur temperatura corporală iar greutatea lor este la limită. Cuiburile propriu-zise cât și fundul cutiei sunt acoperite nu în mod normal cu hârtie prosop de bucătărie ci cu aceste textile sau păturici pufoase, astfel se evită și apariția decubitusului (necroza țesutului pectoral în cazul exemplarelor emaciate sau foarte slabe).
Rezervele mop microfibră sunt folosite tot din rațiuni practice și evident sunt noi: se pot forma cavități în care drepnelele se pot ascunde (în speță adulții care au nevoie și de un spațiu mai ascuns în cutia de cazare, necesită mai multă intimitate decât exemplarele tinere), și sunt folosite și pentru a preveni decubitusul, pododermatita; cuiburile propriu-zise de lemn sau de plastic sunt acoperite de textile moi pufoase în cazul exemplarelor pui de vârste mici, încă neacoperiți de pene.
Drepnelele mari de exemplu preferă, față de cele negre și palide care sunt mai ‘’legate’’ de ideea de cuib, mai mult poziția agățat, astfel cutiile de cazare mari sunt prevăzute cu prosoape de bumbac aranjate astfel încât să ofere și un ascunziș.
