Greșeli fatale
Reabilitarea de păsări sălbatice (animale sălbatice) este diametral opusă creșterii animalelor de consum sau îngrijrii animalelor de companie (fie că este vorba despre câini, pisici, păsări exotice, etc). Drepnelele sunt prin definiție specie dificil de reabilitat dat fiind specificul lor de viață aerian, mereu pe aripi, zburători fără egal, cu nevoi total aparte de orice altă specie de păsări sălbatice.
Lecția de aur care trebuie invățată și pe care o repetăm an de an este: nu hrănim, nu hidratăm exemplarul găsit, nu aplicăm ‘’medicina’’ de la colț. Căutăm rapid în această eră a informației și comunicării ajutor specializat. Pentru că de cele mai multe ori se moare! Și moartea nu intervine rapid, ci în timp și multitudinea de distrugeri suferite de exemplarul în nevoie îi vor aduce un final amânat, lent și în agonie.
Nu există ‘’soluții de urgență’’ sau ‘’am făcut ce am știut mai bine ‘’; în timpul pierdut pe internet, cerând sfaturi care mai de care mai ‘’profesioniste’’, sau timpul pierdut căutând tot soiul de diete, care mai de care mai fanteziste, informația reală este la un click distanță. O pasăre salbatică în nevoie – atunci când nu mai este în mediul său natural, pe aripi sau la cuib – trebuie tratată precum un om găsit în nevoie, căutat ajutor de specialitate.
În momentul în care sunt găsite de regulă informațiile, acestea sunt culese în grabă de pe forumuri, de pe youtube, postate de amatori, nu de profesioniști, sau de pe diverse site-uri ale căror informații și practici sunt total depășite și învechite, departe de adevărata muncă de reabilitare.
Nu vom gasi vreodată, decât în linii generale, informații despre reabilitarea animalelor sălbatice, chiar și pe site-urile centrelor de profil, specializate pentru așa ceva . Deoarece munca de reabilitare nu este o cunoștință dobândită prin frunzărirea unor cărți, a internetului, sau vizualizarea de filmulețe amatoare care nu fac decât să pună în balanță viața exemplarului găsit. Este pur și simplu o meserie în sine – învățată într-un centru specializat – care însumează cunoștințe despre biologia, comportamentul speciei, cunoștințe medicale specifice pentru specia respectivă și absolut toți pașii necesari: modalitatea de cazare, întreținere, manevrare corectă, modalitatea corectă de hrănire, dieta corectă, fizioterapie, recuperare fizică, etc.
Condițiile improprii: malnutriția (diete total necorespunzătoare), lipsa de igienă, hrănirea forțată și neexperimantată, cazarea improprie, stresul, ș.a.m.d., minimalizarea adevăratelor nevoi ale acestor păsări sălbatice extrem de delicate sunt cele care îmbolnăvesc drepnelele.
Malnutriția
În vreme ce păsările cântătoare care se hrănesc cu insecte se pot recupera după o dietă incorectă, în cazul drepnelelor, Apodidelor, aceste greșeli în dietă au consecințe fatale, și schematizăm cel mai simplu lanțul de distrugeri care înseamnă o moarte amânată: dieta incorectă duce la probleme digestive severe (‘’hrana’’ nu poate fi digerată, ducând astfel la tulburări gastro-intestinale care se agravează, ocluzii intestinale, prolaps cloacal), infestări cu germeni, distrugerea ficatului, a rinichilor, totul se repercutează în dezvoltarea scheletului și a articulațiilor, aceste distrugeri fiind vizibile abia în penajul care nu are cum să se dezvolte normal (până și foliculul de creștere al penelor este afectat). Pentru o pasăre sălbatică migratoare zburătoare 90% din viața ei, aceasta este o condamnare la moarte. Chiar și cea mai mică bucățică de hrană inadecvată are aceleași rezultate (pentru o pasăre de câteva zeci de grame o bucățică de hrană neadecvată, cât un bob de mazăre, este imposibil de digerat! Și de aici problemele interne încep să se acutizeze).
Din păcate parte din aceste ‘’diete’’ care au aceleași consecințe, mai devreme sau mai târziu, pentru o pasăre exclusiv insectivoră, sunt folosite și recomandate în continuare de așa-ziși ‘’specialiști’’. În reabilitare trebuie urmărită natura, drepnelele pot fi văzute oricând vara zburând și vânând insecte din zbor (‘’forează aerul’’ prinzând din zbor insecte aeriene mici, așa–zisul ‘’plancton aerian’’), nu căutând la sol larve precum mierlele, sau atacând păsările de curte, vaci, porci, etc.
- Carne (de pui, de vacă, de porc, de șobolan, tocată, preparată sau crudă, în amestec, șuncă presată, mici, etc.) – aceasta dietă costă vieți în continuare. Metabolismul unei drepnele nu este adaptat unei alimentații precum carnea. Proteina animală nu are cum fi substitut sănătos pentru o pasăre exclusiv insectivoră!
- Larvele de musca = viermișorii de pescuit sunt complet nepotriviți ca hrană pentru păsările insectivore. În aceeași categorie intră și mealworms, viermii de tărâtă, care pot fi folosiți pentru păsări precum vrabii, grauri, mierle, dar în niciun caz pentru insectivore pure precum drepnelele! Au învelișul prea tare, care nu poate fi digerat, așadar aceste larve – viermișori sunt excretați nedigerați, acest înveliș este foarte toxic pentru ficat; nu sunt tolerate de asemenea de sistemul digestiv deoarece sunt prea grase, și în plus nu conțin, cum ar părea, prea mulți nutrienți. Dacă în cazul păsărilor de curte, care sunt omnivore, s-a obsevat o mărire considerabilă a ficatului la exemplarele care au fost hrănite cu larve de muscă (de pescuit, vermișori) și toxicitate crescută, nici nu se pune problema că ar avea vreun efect benefic pentru păsările insectivore – insectivorele hrănite cu larve de muscă sunt emaciate, dezvoltă simptome de deficient de nutriție , iar la exemplarele tinere efectele se văd rapid în defecte severe ale penajului de zbor. Un alt minus este faptul că sunt pline de nematode – paraziți (la fel este și cazul mealworms). De asemenea, sunt obținute din carne, proteina de origine animală nu poate fi metabolizată de o insectivoră pură!
- Larvele de făină/tărâță – mealworms, sunt potrivite pentru păsările semi-insectivore, nu pentru cele pur insectivore (care se hrănesc exclusiv cu insecte vânate din zbor). Experiența a arătat că folosirea acestora este extrem de toxică pentru ficat și rinichi, și dacă exemplarul pare să se fi dezvoltat normal, în urma testelor de zbor s-au observat probleme ale articulațiilor care au cedat, pasărea nefiind astfel aptă de zbor! De asemenea au fost observate probleme de dezvoltare ale penajului, semn al problemelor interne. În plus învelișul acestor larve de tărâță este foarte dur, greu de digerat, început de probleme digestive care declanșează un lanț de distrugeri interne și sunt prea grase! Aceste așa-zis diete sunt folosite în continuare din motive practice – financiare, însă finalul este mereu același, se pune problema supraviețuirii exemplarului, sănătatea sa, și problemele de penaj aferente – incompatibile cu viața pe aripi!
- Insectele la conservă (greieri conservați) și așa-zisele insect-pattee/insecte uscate în orice formă găsite în pet-shopuri sunt corozive pentru sistemul digestiv delicat al drepnelei, cu aceleași consecințe fatale!
- Hrana pentru reptile sau broaște țestoase
- Ou și preparate pe bază de ou
- Lapte și produse lactate. Din păcate acestea sunt încă recomandate de așa-zișii specialiști pentru a suplini nevoia de calciu. Total greșit, drepnelele sunt păsări (sălbatice), nu mamifere! Iar, nu pot asimila o astfel de dieta și infestarea fatală cu Candida albicans este unul din primele rezultate, alături de tulburările interne, cu consecințe fatale.
- Orice fel de semințe, sau mix de semințe pentru ‘’păsări exotice’’, mei, semințe de dovleac, de quinoa, quia (indiferent cat de exotic sună), susan, floarea-soarelui, cânepă, etc. Nici nu se pune problema că ar putea asimila grâu, ovîz, orz, porumb, etc, sau alt fel de cereale, pentru păsări domestice sau de ‘’colivie’’!
- Hrana pentru câini sau pisici (indiferent de forma în care este gasită, bobițe înmuiate sau conserve!)
- Orice fel de fructe (de pădure, mere, banane, cireșe, etc) sau legume (cartofi, morcovi, roșii, etc) fie crude sau preparate
- Orice fel de mâncare găsită în frigider sau în cămară, folosită în alimentația umană
- Râme sau melci (exclus să poata fi digerate și mai rău, infestăm pasărea sălbatică, creveti, etc.)
- Pește în orice fel, afumat, la conservă, proaspăt!
- Nuci, alune, arahide, unt de arahide, etc, ceea ce este folosit pentru îmbogățirea dietei umane nu poate fi benefic deloc pentru o pasăre sălbatică!
- Pâine, mălai, griș, orez, biscuiți, aluat, etc, amestesc pentru păsări domestic. Deși sunt trecute ultimele din pacate la noi în țară pâinea și mălaiul sunt primele pe listă când este vorba despre ‘’ajutarea’’ unei păsări sălbatice.
- Păianjeni, furnici, tot soiul de insecte ‘’prinse’’ pentru ajutorul păsării salbatice in nevoie. Unele sunt toxice (insectele foarte colorate), altele au drept consecință șoc anafilactic (păianjenii de exemplu).
Pentru drepnele așadar orice altceva decât singurul substitut care s-a demonstrat ca este ideal în reabilitare – si anume greierii Acheta domesticus (link Dieta pg Centrul de reabilitare) nu reprezintă decât o condamnare la moarte, indiferent de vârsta exemplarului. Dacă se presupune că un adult este deja format și ar suferi mai puțin, total eronat, avem cazuri de adulți care au murit după pâine, grâu, nuci, mălai, ș.a.m.d. sau aduși în condiție critică după o așa-zisă dietă constând în ‘’larve’’/viermișori. Până la a pune problema penajului – și aici vorbim despre transplantul de pene (vezi Imping), exemplarul va fi ținut în viață cu ajutorul medicației, și al dietei corecte, însă sunt cazuri în care nici măcar timpul acordat, de cele mai multe ori destul de îndelungat nu mai au cum reseta răul deja făcut. Depinde de fiecare individ în parte, de sistemul său imunitar, unele exemplare sunt mai puternice, altele mai slabe, și cu cât se prelungește perioada de îngrijiri incorecte cu atât este mai problematică recuperarea exemplarului. A interveni greșit în încercarea de a ajuta o drepnea este un pas sigur către moarte.
Paranteză: în cazul Hirundinidelor, de exemplu, dieta potrivită pentru acestea este apropiată de cea a drepnelelor și constă tot în greieri, cu diferența că pentru Hirundinide pot fi folosite și alte specii de greieri.
In majoritatea cazurilor drepnelele găsite sunt în stare critică, în șoc, rănite, etc, au nevoie înainte de hrana adecvată de ajutor și de o stabilire corectă a stării de sănătate. Atragem atenția aici că este o diferență vitală între greierii care pot fi găsiți în comerț, și cei adecvați folosiți în reabilitare: chiar dacă este vorba despre Acheta domesticus este extrem de important și vital pentru sănătatea drepnelei ca greierii să fie subadulți (nu adulți cum se găsesc în comerț, pentru reptile), crescuți în condiții de fermă, care presupun măsuri de igienă strictă pentru a preveni infestarea drepnelei cu bacteria, paraziți, iar greierii sunt hrăniți la rândul lor cu o dietă adecvată, și nu cu substitutele folosite de regulă pentru hrănirea greierilor care sunt comercializați pentru reptile. În perioadele mai reci de la început de sezon un adult nu are masa corporală necesară din lipsa insectelor, în perioadele caniculare puii, deshidratați sever și aproape mumificati – cazuistica ultimelor sezoane extrem de toride – au nevoie de ingrijiri medicale intâi. Putem face analogie cu un om găsit în deșert după o perioadă, chiar și o zi, nu ii dăm să bea apă cu nesaț, nici nu îl ospătăm din belșug, ci va fi spitalizat și va fi hrănit și hidratat cu ajutorul perfuziilor.
Apodidele, drepnelele, sunt păsări sălbatice migratoare cu specific aparte de viață și sistem imunitar adaptat pentru viața lor pe aripi. Fie că sunt confundate cu Hirundinidele (rândunici, lăstuni), fie că sunt confundate cu șoimii, din păcate au parte de fanteziile cu efecte fatale descrise pe aceasta pagină.
Tocmai că sunt “altfel de păsări” au nevoie de reabilitare total separată de orice altă specie de păsări sălbatice, nici nu se pune problema de a fi în prezența animalelor domestice, de companie, din motive lesne de înțeles.
Alte complicatii :
- Violare aparat hyo-branhial. Pe scurt, fracturi mandibulă, luxații mandibulă, cioc fracturat, care pot fi operate sau corectate, însă de cele mai multe ori, depinde aici de gradul de extindere acestui tip de fracturi, vechime și de starea exemplarului, uneori posibilitatea de intervenție chirurgicală este nula. Sunt foarte rare cazurile în care un exemplar care zboară (adult sau juvenil) este găsit la sol cu fracturi de cioc în urma unui accident, 99% din cazuri sunt provocate de intervenția umană. Acest gen de fracturi provocate prin hrănirea forțată, și nu numai – se întâmplă și în cazul puilor care din disperare ‘’cerșesc’’ și deschid voluntar ciocul – au din păcate nevoie de doar câteva secunde. Va interveni atât durerea internă – pasărea arată semne evidente că ‘’nu se simte bine’’ pentru că nu poate digera ‘’hrana‘’ dată, și în același timp suferă cumplit și din pricina forțării ciocului, forțaj care devine insuportabil până la urmă, intervine apatia și starea de agitație anormală, refuzul ‘’hranei’’, și din păcate acesta este scenariul cel mai întâlnit, abia în acest punct omul care a găsit-o și a încercat să ajute își pune probleme reale și caută ajutor. Pe scurt este lesne de înțeles că o primă mișcare greșită în încercarea de a ajuta rapid drepneaua gasită se soldează cu fracturi de cioc, astfel pasărea sălbatică va fi în imposbilitatea de a se hrăni, iar ciocul drepnelelor trebuie să fie perfect închis, la vitezele la care își duc viața pe aripi.
- Fractura osului hyoid – osul fin al limbii – este provocată numai de intervenția umana, atunci când ne grăbim să hrănim o pasăre sălbatică despre care nu știm absolut nimic – limba fină care ajută și la respirație va fi forțată și astfel lipsim pasărea salbatică de posibilitatea de a mai respira. Fotos ciocul drepnelei este perfect închis, această pasăre zboară cu viteze de peste 100 km/h și ajunge la mari altitudini, chiar și 3000 de m! comparative fotosFoto exemplar sez 2017 – chiar dacă acest exemplar a fost hrănit pentru câteva zile cu câțiva greieri a fost adus în colaps total și cu fractură de mandibulă.
- Drepneaua are gât steril astfel este în pericol așadar de a contracta boli fungice și bacteriene! Toate infecțiile faringiene și ale mucoasei, infecții respiratorii, se întâmplă în captivitate din pricina lipsei de igienă, stresului, unui sistem imunitar slăbit astfel, lipsei acute de vitamine. Puteți vedea – link dietă și modalități de hrănire – ce laborioasă este hrănirea acestor păsări, și presupune tehnică de hrănire adecvată (care se învață) și măsuri de igienă extremă!
- Sistemul respirator al păsărilor este diferit de cel al mamiferelor; sistemul respirator al drepnelei cuprinde și traheea care este localizată în limbă și duce la plamânii păsării sălbatice, astfel se pot aspira foarte ușor atât fluidul administrat brusc cât și corpuri străine. (fluidul sau hrana lichidă sau solidă îi vor pătrunde în plămâni ducând la moartea prin sufocare a exemplarului) De altminteri puii nu știu ce este aceea apă, părinții nu le aduc apă la cuib ci se hidratează din bolul de insecte încleiat cu saliva părinților. Și în cazul exemplarelor adulți sau juvenili, aflate în șoc odată ce nu mai sunt pe aripi, sau după un accident, nu se procedează imediat la hidratare orală! Nu putem ‘’hidrata’’ o drepnea sub jetul de apă de la robinet, sau cu gura proprie sau chiar și cu o seringă fără ca aceasta să nu sufere cumplit aceste efecte devastatoare – plamânii lor vor fi compromiși. Aceste practici total periculoase sunt copiate de pe internet sau din ‘’experiența’’ celor care au și se ocupă de păsări de colivie sau de porumbei! O modalitate de hrănire extrem de periculoasă omniprezentă pe internet cu ajutorul amatorilor este hrănirea cu ajutorul unei seringi, modalitate periculoasă care provoacă răni și este o cale sigură de asfixiere (hrana va ajunge și în plămâni).
- Drepnelele nu suferă de boli infecțioase, nici de boli virale, ci infestările cu germeni, fungi, bacterii sunt întâlnite la drepnelele care au fost pentru o perioadă în mâini umane (infestări cu Candida albicans, Aspergillus, infecții gastro-intestinale).
- Deficiența de vitamina B complex afectează sistemul nervos central; drepnelele nu asimilează oral vitamina B complex, de aceea în Centrul de reabilitare protocolul constă în administrarea la perioade fixe de vitamina B complex s.c.
Lipsa acută de vitamina B complex este observată la drepnelele ținute prea mult în condiții improprii, ca urmare a stresului și încercărilor stângace și total neadecvate de a le ajuta.Fotos convulsii cauzate de lipsa acută de vit B complex la un exemplar adult. Cu cât drepneaua este mai tânără cu atât mai rapidă este evoluția acestor convulsii și duce la moarte.
- Pododermatita – urmare a cazării improprii, scăderii sistemului imunitar și malnutriției observată atât în cazul exemplarelor tinere dar și adulte, care este de foarte multe ori greu de tratat. Fotos
Nu avem cum ști ce este normalitate când este vorba despre această specie care este încă studiată, comportamentul drepnelelor este încă în curs de înțelegere, și partea cea mai dificilă intervine în momentul în care sunt găsite în nevoie; fiind sus pe cer sau doar la cuib nu știu și nu cunosc omul drept dușman, pentru ele noi suntem la fel de bine mobilă, perete, ce e drept mai cald, și de aceea nu va avea reacția celorlalte specii de păsări sălbatice, de încercare de apărare, deși ar putea să ne arate ferocitatea (sunt mici față de alte specii, par naive și prietenoase dar nu uitați că sunt cele mai libere ființe ale cerului, și deloc blânde). Astfel mișcarea lor de a se agăța de noi nu înseamnă semn de încredere sau prietenie, sau ceva cu simbol ascuns, ciocul căscat al puiului care nu mai este în mediu ostil, la sol, la fel nu înseamnă încredere și prietenie, ci intervine instinctul de supraviețuire specific oricărei ființe vii, nu vă lăsați copleșiți de sentimente umane atunci când drepneaua are de fapt nevoie de tot ajutorul din lume.
De cele mai multe ori cioc deschis înseamnă de fapt respirație pe cioc, fapt care este semn evident al stresului și posibil și durerii fizice resimțite de drepnea.
Orice stare la polul opus – apatie sau agitație sunt semne clare că drepneaua suferă, de multe ori agitația este luată semn de sănătate, total greșit, drepneaua fiind astfel eliberată (în mod greșit de la înălțime…), chiar dacă este vorba despre un adult accidentat, un exemplar tânăr plecat prea devreme de la cuib, ș.a.m.d.
Fiind o specie gregară, de grup, un ajutor vital pentru recuperarea lor o reprezintă prezența altor drepnele.