Hrănire, dieta corectă , măsuri de igienă

*foto copyright Ana-Raluca Opriș
Cea mai mare parte din procesul de reabilitare al insectivorelor o reprezintă hrănirea propriu-zisă a drepnelelor – pacienți. Nu se vor hrăni singure, nu au cum ști sa facă acest lucru deoarece în natură exemplarele mature se hrănesc prinzând insectele aeriene din zbor iar la cuib puii sunt hrăniți de către parinti. Nu este vorba sub nicio formă de refuz de hrănire din pricina captivității.
Hrănirea propriu-zisă reprezintă un proces complex, în care regulile de igienă strictă sunt absolut vitale, am putea face o analogie cu un ‘’laborator’’ la propriu – dezinfectant pentru mâini, degetare pentru hrănit, pense anatomice folosite la hrănit (acestea sunt sterilizate după încheierea programului zilnic, și dezinfectate după fiecare hrănire), batiste, suprafața de hrănit dezinfectată, obiecte de veselă spălate și sterilizate, etc.
Astfel orele de hrănire reprezintă foarte mult din timpul de reabilitare, și sunt efectuate după nevoile fiecărui pacient drepnea, depinde de vârstă, condiție, stare, etc, totul realizându-se după un program de hrănit. Dacă pentru exemplarele adulte sunt necesare 6 hrăniri/zi, pentru exemplarele pui pot fi 11-12/zi în cazul celor foarte mici, care sunt reduse progresiv pe măsură ce aceștia cresc, iar în cazul exemplarelor în stare critică acestea trebuie hrănite și ele după o schemă foarte fixă și cu mai puțină cantitate de greieri la început până la reglarea internă a pacientului. Programul de hrănire și îngrijiri (în cazul exemplarelor emaciate, în stare de colaps, malnutrite sever, accidentate, rănite, etc, care necesită administrare de fluid subcutanat, diverse tratamente) este împărțit astfel între ‘’normali’’/‘’intensivi’’ și ‘’super intensivi’’. Orarul de hrănire de exemplu va fi împărțit de-a lungul unei zile, începând cu ora 7 dimineața, pentru super-intensivi hrănire progresivă la o oră jumătate, pentru intensivi la fiecare două ore, pentru normali la minimum 2 ore jumătate, maximum trei.
Dat fiind faptul că este vorba despre o specie atât de delicată, a cărei deschidere a ciocului dă doar aparența unui cioc puternic, și modalitea de hrănire este una care se învață, pentru a nu provoca fracturi, luxații, pentru a nu lipsi pasărea sălbatică migratoare de posiblitatea de a se hrăni pe viitor. Și de a nu fractura osul hyoid, osul limbii (care ajută și la respirație), astfel ducând pasărea sălbatică la asfixiere.
Dat fiind faptul că Apodidele, drepnelele, au gât steril, hrănirea presupune următoarele etape: după ce mâinile reabilitatorului sunt spălate, se purcede la dezinfectarea lor cu dezinfectant cu acoperire largă, și folosirea unui degetar pentru cutie în parte, greierii sunt introduși după deschiderea ușoară a ciocului cu ajutorul unei pense anatomice. Pentru fiecare cutie există o pensă de hrănire care se dezinfectează dupa fiecare folosire, iar pentru a putea fi folosite a doua zi se spală și se sterilizează după încheierea programului din ziua respectivă. Dacă sunt anumite probleme cu un exemplar într-o cutie acesta va avea pensă separată și se va folosi alt degetar decât cel folosit pentru restul exemplarelor cazate în aceeași cutie.
Absolut toate instrumentele folosite în procesul de hrănire (sita pentru greieri, bol pentru apă, bol pentru dezinfectare, farfurii, etc) sunt dezinfectate și sterilizate în fiecare zi.
De asemenea în cadrul procesului de hrănire sunt folosite batiste care se schimbă des pe parcursul zilei, acestea folosindu-se pentru a feri penajul drepnelei de transpirație, grăsimile de pe mâini, chiar dacă acestea au fost temeinic dezinfectate, având în vedere sănătatea penelor și menținerea capacității lor de permeabilitate.










*foto copyright Ana-Raluca Opriș
Dieta
Singura dietă folosită în reabilitarea drepnelelor este cea care constă în greieri Acheta domesticus, subadulți (dimensiune medie și mică). Au fost încercate de-a lungul timpului tot soiul de diete cu rezultate fatale, dieta cu greieri congelati Acheta domesticus fiind singura care asigură succesul în reabilitarea insectivorelor, respectiv drepnelelor. Greierii sunt procurați de la un producător din Germania, crescuți în condiții de igienă extrem de stricte și hrăniți nu cu hrană pentru reptile, ci cu hrana potrivită pentru păsări sălbatice insectivore. Sunt congelati și depozitați la temperaturi de -23 C, pentru a elimina riscul de infecții fungice, bacteriene.
Pentru a putea fi folosiți la hrănire greierilor li se inlătură picioarele (nu se folosesc greieri cu picioare, indiferent de mărimea lor, sub nicio formă, pentru a nu provoca răni drepnelelor) și se depozitează într-o pungă care se folosește in ziua respectivă iar la îngheț. (vezi foto de mai jos)




În momentul în care începe procesul de hrănire cantitatea necesară se decongelează sub jet de apă calduță într-o sită, scursă temeinic de apă și pusă în farfurie. Se evită folosirea de cantități mari deodată pentru a evita contaminrea, pentru fiecare cantitate nouă de greieri se folosește o farfurie nouă.
Alături de dieta corectă se folosesc suplimentele de calciu cu minerale și vitamine Korvimin ZVT, care se administrează în funcție de vârsta exemplarelor, ca un praf peste greieri, cu schemă fixă, mult vitalul vitamina B complex subcutanat, la fiecare 8 sau 10 zile. Acestea sunt doar nevoile de bază în reabilitarea drepnelelor.
Necesarul de grame de greieri zilnic este diferit în funcție de vârsta exemplarului, de starea în care este. În orice caz consumul de greieri Acheta/zilnic ar fi de 12,50 grame – 13 grame zilnice pentru exemplarele adult sau juvenili, exemplarele pui necesitând mult mai mult/zi, chiar și un maxim de 24 de grame de greieri zilnic, aceste valori fiind aproximative. În cazul drepnelelor mari, aceste cantități sunt mai mult decât duble, dacă o drepnea adult ar avea o medie de 42 de grame, un pui de aprox. 30 de zile peste 47 – 56 grame, un juvenil întotdeauna peste 42 de grame, drepnelele mari au o medie de 90-120 grame! Aproximativ două kg de greieri/zi sunt necesare de exemplu în plin sezon în care numărul de exemplare staționare din Centru, de regulă trei sferturi exemplare pui, depăsește suta.
Câțiva greieri/zi nu înseamnă decât limita supraviețuirii, iar administrarea de hrană incorectă – vezi Greșeli fatale – un pas masiv și sigur în distrugerea sistematică a stării de sănătate a exemplarului găsit, diminuarea șanselor de supraviețuire, supraviețuire însemnând pentru acest as al cerului posibilitatea de a-l reda în stare perfectă cerului. Și chiar dacă într-un final, după administrarea de hrană incorectă, fie că este puțină, pentru câteva ore, câteva zile, exemplarul găsit va fi hrănit cu greieri, asta nu îl va feri de fracturi de cioc (repetăm, tehnica de hrănire se învață!), de infestări, trebuie luat în calcul faptul că are nevoie și de îngrijiri specifice, îngrijiri medicale, și de multe altele. Drepnelele fiind păsări gregare, de grup, o altă condiție vitală pentru menținerea unui echilibru mental este prezența altor drepnele.
Vezi și Greșeli fatale.