Un alt spațiu care trebuie să existe pentru o reală reabilitare a drepnelelor, Apodidelor, o reprezintă ,,camera de exerciții,,; este o cameră tapetată cu perdele și cu material moale pe jos, vitală pentru recuperarea fizică a drepnelei, fie după un traumatism fizic, fie după fixarea si vindecarea unei fracturi, fie după transplantul de pene. De asemenea cu ajutorul unei camere de ,,exerciții,,/recuperare/testare – se pot observa diverse traumatisme care nu apar în urma examenului radiologic. Camera de ,,exerciții,, este total opusă ideii de volieră. Cu fiecare exemplar se lucrează în funcție de nevoile individuale, recuperarea nu presupune doar refacerea sau menținerea tonusului muscular în cazul exemplarelor apte de zbor, ci recuperare presupune și fizioterapie, de la masaje la întinderea ușoară a aripii sau piciorului afectat, sau a musculaturii afectate, treptată, ca pentru mai apoi exercițiile propriu-zise de zbor să fie efectuate progresiv până la recuperarea totală a exemplarului.

Nici o drepnea, indiferent de vârstă nu este eliberată fără a fi observată la camera de exerciții! În condiții de Centru exemplarele care arată semnele atât fizice (dispariția totală a calamusului de pe penajul de zbor) cât și psihice ale atingerii vârstei de juvenil și își intensifică activitatea de press – upsuri, și dau semne astfel că teoretic sunt gata de eliberare, sunt mai întâi verificate riguros la camera de exerciții unde trebuie să fie apte pentru anumite teste de zbor. Pentru că de multe ori poate fi vorba doar despre starea de excitație puternică ce se transmite precum un fulger printre exemplarele odată pui care se transformaă în juvenili, și de fapt tânăra drepnea nu este total gata de plecare. De aceea nu se eliberează niciodată prin aruncare în aer sau …stimulare. Nici în natură tânăra drepnea nu este învățată să zboare în afara cuibului, ci singurele pregătiri pentru zbor sunt press – upsurile, flotările efectuate de la o vârstă fragedă prin care își reglează greutatea și mai apoi prin care va transforma țesutul adipos în musculatură, așadar training în cazul acestora nu înseamnă că sunt învățate, sau mișcate haotic și aberant pentru o așa – zisă muscularizare, ci training înseamnă observarea atentă a aptitudinilor de zbor, prin testele necesare, recuperare în cazul unui juvenil care a suferit accident, recuperare după operația de imping, toate prin implicarea directă a reabilitatorului.

Paranteză necesară: în cazul exemplarelor pui sau chiar juvenili găsite la sol în stare de emaciere, în stare critică (deshidratare severă, greutate mult sub limita supraviețuirii), sau care au suferit traumatisme atât fizice cât și psihice (rănite de un răpitor, pisică, victime ale încercărilor de eliberare inițiale de către cei care le-au gasit și le-au supus astfel unui stres imens,  contactul frecvent și invaziv, etc.) procesul de reabilitare se extinde, recuperarea fiind mult mai indelungată. Nu putem chinui un exemplar total neapt de zbor, din diverse motive: vârstă (pui, exemplar stagnat, așadar întârziat), condiție (sub grame, accidentat, care a părăsit cuibul prea devreme din diverse motive, ș.a.m.d.). 

Trebuie să înțelegem că este nevoie de reabilitare și adevarată experiență cu această specie delicată.

Nu putem insista cu detalii despre ceea ce înseamnă recuperare fizică a acestui sportiv de performanță al cerului deoarece din păcate, din dorința de a ajuta singuri pasărea sălbatică, minimalizând cât de complex este procesul de reabilitare, foarte multe exemplare neapte de zbor (adulți și juvenili accidentați, pui abia acoperiți de pene) au ajuns cu și mai multe traumatisme fizice și chiar mentale în urma acestor ‘’exerciții de zbor’’ total nepotrivite. Ca să nu mai vorbim despre penaj de zbor compromis. 

Doar ca exemplificare pentru a înțelege nevoile atât de complexe de reabilitare ale acestui sportiv de performanță al cerului, care atinge viteze de o medie de 77 km/h, 110 km/h chiar în zbor orizontal și 220 km/h picaj, și al cărui specific de viață este unul aerian, ne oprim să rezumăm ceea ce înseamnă recuperare in general. Până și în cazul unui traumatism muscular recuperarea poate fi de lungă durată cum este și în cazul unei fracturi, ca să nu mai vorbim despre urmările unui accident în zona capului, care poate avea consecințe neurologice severe. Întâi exemplarul are nevoie de stabilizare, diagnostic corect, începerea unui tratament medical adecvat, o perioadă de repaos potrivită fiecărui tip de traumatism și în funcție de nevoile individuale se începe recuperarea propriu-zisă, care este etapizată.

Vă rugăm să înțelegeti că lectura unor informații din afară nu poate înlocui sub vreo formă pregătirea adecvată în tot ceea ce presupune reabilitarea drepnelelor sau a oricărei sălbăticiuni. La baza reabilitării stă și o cunoaștere și înțelegere completă a speciei aflate la reabilitare, biologiei și nevoilor sale.