Drepnea sau rândunică?

Confuzia Apodidae, fam. Apodiformes (drepnele) – Hirundinidae, fam. Passeriformes (rândunele, lăstuni) este încă prezentă. Astfel au apărut denumirile regionale sau populare cum ar fi ‘’lăstun de biserică’’, ‘’lăstun negru’’, ‘’rândunică de turn’’ etc (vezi Istoric denumire), însă în zilele noastre ar trebui să fie deja clarificat faptul că este vorba despre specii diferite. Au în comun faptul că sunt migratoare, părăsesc teritoriile de reproducere pentru a ierna în Africa de Sud, și sunt exclusiv insectivore (se hrănesc prinzând din zbor insecte aeriene). Au însă specific de viață diferit și o drepnea este semnificativ mai mare față de rândunele și lăstuni.

Drepnelele nu stau pe sârme, fire electrice, etc, ci își petrec viața aproape numai pe aripi. Astfel și picioarele lor sunt adaptate acestui mod de viață, și au alte funcții – aceea de prindere de o suprafață aspră și de armă împotriva prădătorilor. Apodidele, drepnelele, nu cuibăresc la vedere, preferă locuri de cuibărit în cavități ascunse ochiului, la înălțimi de peste 4 – 5 m, cuibul nu și-l construiesc din materiale adunate de pe sol precum rândunicile sau lăstunii, ci numai din materiale adunate din zbor, încleiate cu salivă.

Foarte rar zboară aproape de sol și asta se întamplă numai în perioadele cu temperaturi mai joase, dar nu ‘’coboară’’ spre sol precum putem vedea des lăstunii sau rândunicile că se hranesc sau își iau material de cuibărit. Drepnelele ajung la altitudini de 3000 de m și se hrănesc din zbor cu ‘’planctonul aerian’’ (insecte zburatoare mici) la înălțimi mai mari de 50 m față de sol.

Pot fi deosebite pe cer nu numai după formă – drepnelele sunt aripi în ‘’formă de seceră’’, care spintecă aerul cu viteze amețitoare, și se manifestă vocal prin sunete ascuțite ‘’sriiiii- sriiii’’;  rândunelele au un zbor mai ‘’fluturat’’ și oricine le recunoaște sunetul vesel, lăstunii ajung și ei la altitudini mai mari însă față de drepnele par ‘’avioane de agreement”, drepnelele au zbor de ‘’avioane de vânătoare’’. Hirundinidelor le strălucește albul crem în lumina soarelui și sunt mult mai mici decât Apodidele (media de greutate a Hirundinidelor este de 19 gr, cea a drepnelelor, cele negre, de 40 gr.). Iar ca agilitate și zbor – viteză nicio specie nu se poate compara cu drepnelele, al căror specific de viață este unul aerian. Paranteză: nu avem cum confunda Hirundinidele/lăstunii cu drepnelele mari, care au și ele prezentă pata albă nu numai pe gât, dar și pe toată zona ventrală, despărțite cu o bandă pectorală închisă la culoare ca restul penajului (maro – gri), dar acestea sunt și păsări mari, mult mai mari și decât rudele lor drepnelele negre și cele palide.

Precizare: această deosebire este vitală de înțeles mai ales în cazurile în care ne confruntăm cu găsirea unei drepnele în nevoie, confuzia cu rândunica sau lăstunul o supune astfel unor greșeli fatale. Neatingându-se de pământ și tot ceea ce înseamnă ‘’sol’’, drepnelele au sistem imunitar specific vieții lor pe aripi, astfel printre primele greșeli care le agravează starea de sănătate sunt cazarea incorectă, manevrarea incorectă, încercarea de a hrăni o astfel de pasăre sălbatică care are gâtul steril (de aici primele porți în infestarea cu bacterii și fungi), până la hrana inadecvată. Dacă Hirundinidele se mai pot recupera după o dietă eronată, pentru Apodide lucrurile stau cu totul altfel, fiindu-le compromise șansele de reabilitare. De asemenea exemplarele tinere, pui, în cazul Hirundinidelor pot fi relocate înapoi în cuib sau în altă colonie, în cazul puilor de drepnea nu se poate aplica această metodă a relocării, și astfel depind de ajutorul uman (specializat) întrutotul.

Vezi greseli fatale